Într-o zi voi fi mămică

Îmi plac copiii și întotdeauna mi-au plăcut, mai ales micuții ăia curioși și simpatici care abia au învățat să meargă și să vorbească și vor să le știe ei pe toate. Întotdeauna când merg undeva și dau de copii mici, aceștia se lipesc de mine și eu de ei. Îmi place să mă joc cu ei.

Și uneori mă gândesc că într-o bună zi o să fiu mămică, și o să am unul așa micuț doar al meu, pe care eu o să-l educ, de care eu o să am grijă… care o să-mi spună „mami” și pentru care eu voi fi modelul lui, cel puțin în primii ani de viață. O să vină o perioadă în care o să cumpăr pătuț pentru bebe, scaun de masă bebe, scaun de mașină, cărucior… și încet încet o să văd cum copilul ăla va fi cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat.

O să fie o perioadă frumoasă din viața mea, și cel mai probabil o să fie începutul unei noi ere, deoarece toată lumea spune că un copil le schimbă viața. Și cred și eu că e așa, deoarece după apariția copilului el este cel la care te gândești prima dată înainte să te gândești la tine, el e cel pe care îl iubești cel mai mult. E ființa aia mică și neajutorată care are nevoie de tine… fără de tine nu ar putea trăi. Și începi să te simți responsabil pentru viața lui, pentru binele lui și pentru viitorul lui.

Și cred că e așa de frumos să își ții minunea în brațe gândindu-te că mogâldeața aia mică va crește cândva mare, și va avea propriile dorințe și gânduri, propriile vise… propria viață. Și va veni momentul în care va trebui să-l duc la grădiniță. Până atunci eu și tatăl lui i-am fost unicele modele… de acum va avea noi modele: educatoarele, și va învăța să interacționeze cu alți copii. Apoi va merge la școală… iar într-una din zile mă va ruga să-l las să se întoarcă singur de la școală. Păi voi vă gândiți la câte pericole l-ar putea pândi în cele 10 minute pe care le va face până acasă? Dar va trebui să-l las… gândindu-mă că și eu am mers singură la școală când eram de vârsta lui și nu am pățit nimic, sunt aici, sunt întreagă. Și într-o zi va veni timpul să plece la facultate. Aceea va fi o ruptură pe care nu voi vrea să o accept, dar totuși va trebui pentru că va trebui să învețe să devină independent, să se descurce singur. De acum copilul a crescut mare, de acum nu va mai avea nevoie de mine ca să-l protejez, va trebui să se descurce singur. Și aici se va vedea cât de bine l-am învățat. Dacă se va descurca va însemna că am crescut un om echilibrat care știe să facă diferența dintre bine și rău… dacă nu se va descurca va însemna că am eșuat în meseria de părinte. Eu voi spera că se va descurca, dar de unde să știu eu? Știu doar că voi face tot ce voi crede că va fi mai bine pentru el așa cum și părinții mei au făcut ce credeau ei că e cel mai bine pentru mine.

Într-o zi voi fi mămică, și cineva mă va striga „mami”…

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Într-o zi voi fi mămică&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s