Gheață

Că tot e decembrie și e iarnă, astăzi m-am gândit să vorbim despre gheață. Poate ați observat și voi că în unele zile e atât de frig încât își îngheață nasul, mâinile sau picioarele. Bine, senzația asta o poți simți și dacă nu e sub 0 grade, dar eu o să mă limitez totuși să vorbesc doar despre acel moment, deoarece gheața adevărată nu se poate forma dacă temperatura este pozitivă.

Întotdeauna m-au fascinat țurțurii de gheață. Îmi plăcea cum arătau și îmi doream să-i iau în mână, să mă joc cu ei, să-i sparg… și chiar să le simt gustul. Chiar și acum îmi place să privesc țurțuri, mi se pare că face așa de de mult parte din peisajul idilic de iarnă, alături de zăpadă. Din păcate anul acesta a nins o singură dată pe la Cluj, dar s-a topit repede și nici n-am apucat să ne bucurăm de zăpadă. Pentru că da, de fiecare dată când ninge e un motiv de bucurie pentru mine. Ce bine că încă mă mai pot bucura pentru lucruri atât de simple!

Dar gheața nu este doar cea clasică, pe care o cunoaștem cu toții; mai este și acea gheață numită gheață carbonică. Defapt ea este gheață uscată și reprezintă forma solidă a dioxidului de carbon. Nu-mi este prea clar cum se formează, prin ce metodă, dar cert este că este folosită în băuturi, pentru nuntă sau evenimente speciale, pentru transporturi medicale, în industria alimentară și chiar pentru curățare. Aceasta poate fi găsită pe site-ul www.dry-ice.ro, în caz că vă interesează, vreți să știți mai multe despre ea sau vreți să vă cumpărați. Eu abia am aflat de ea, și mi se pare chiar interesantă. Când o să am ocazia o s-o „testez” să văd ce consistență are, cum se simte la atingere, ce gust are… sunt foarte curioasă. Deși poate că am „făcut cunoștință” de mai demult cu gheața carbonică, doar că nu mi-am dat seama și mi se părea ceva normal. Cine știe!

gheata_carbonica_550x160

Știți ce îmi mai place mie? Îmi plac sculpturile din gheață. Mi se pare fascinant ce pot face unii oameni dintr-un cub de gheață… păcat că la un moment dat acestea se topesc din cauza căldurii, la fel ca și hotelul de gheață de la Lacul Bâlea care este construit în fiecare an, și în fiecare an se topește.

În concluzie, e iarnă, e frig, dar nu e zăpadă… și e senin. Aș fi preferat senin cu zăpadă decât senin fără zăpadă, dar acum asta e, ne adaptăm vremurilor în care trăim că altfel n-am avea ce face. Trebuie să facem ceva să trăim, să ne adaptăm, să ne simțim bine în mediul în care trăim. Aș vrea ca iarna să fie iarnă și vara să fie vară, adică iarna să ningă și să fie frig, iar vara să murim de cald. Așa mi-ar plăcea mie să fie; dar dacă nu mai e așa asta nu înseamnă că o să stau supărată toată ziua: mă adaptez timpului și anotimului și fac ceea ce îmi place… și așa ar trebui să faceți și voi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s