Ce mai citim

688În ultimul timp am citit foarte mult de pe calculator, deoarece unele cărți mi se par cam scumpe să le cumpăr și nu am abonament (sau cum s-o numi) la bibliotecă… deși nu știu dacă acolo aș găsi cărțile care mă interesează pe mine. Pentru că probabil bănuiți faptul că nu citesc Capra cu trei iezi sau Dicționar Explicativ Român… deși și astea sunt interesante. Citesc cărți mai recent apărute, cum ar fi Cincizeci de umbre ale lui Grey.

Ei bine, acum sunt într-un impas. Am citit primele două volume din Cincizeci de umbre și l-am început pe cel de-al treilea… am citit cam 100 de pagini din el. De vreo 3 zile tot încerc să-l continui dar nu reușesc, pentru că după ce citesc 2-3 pagini încep să-mi obosească ochii atât de tare încât nu pot continua. Acesta este efectul statului prea mult la calculator și cititului direct de pe monitor. Ar trebui să-mi cumpăr un e-reader sau pur și simplu să citesc din cărți, pentru că așa nu se mai poate. Oricât aș încerca să mai citesc de pe calculator nu reușesc. Așa că mă văd nevoită să amân citirea ultimului volum, deși îmi place așa de mult, și mi-e așa de greu să renunț la el.

Cred că va trebui să mă resemnez și să continui să citesc din cărți fizice, pentru că am destule… mami are o bibliotecă plină cu cărți, și pe lângă astea mi-am mai cumpărat și eu câteva. Cred că acum e timpul să citesc Maitreyi de Mircea Eliade, carte pe care o am pe lista imaginară de lecturi de vreo 2 ani și încă nu i-a venit rândul să o citesc. Apoi nu știu ce o să mai citesc, dar găsesc eu, nu-mi fac griji.

Cărțile pe care nu le-am avut în copilărie

Când eram mică nu eram atrasă de istorie, mi se părea că doar prezentul contează și că ”de ce m-ar interesa ceva ce s-a întâmplat în trecut?” sau ”cu ce mă ajută asta pe mine acum?”. De atunci lucrurile s-au mai schimbat și mi-am dat seama că noi în prezent suntem rezultatul a ceea ce s-a întâmplat în trecut, iar dacă nu ne cunoaștem istoria, nu avem cum să știm cine suntem acum cu adevărat; e ca și când suntem niște copii care nu și-au cunoscut niciodată părinții.

Astăzi vreau să vă recomand câteva cărți care mie mi-au atras atenția, și pe care dacă le-aș fi citit când eram mică, mi-ar fi creat și mi-ar fi alimentat plăcerea pentru studiul istoriei. Totuși, zic că mai bine mai târziu decât niciodată, așa că aș vrea ca măcar acum să citesc aceste cărți și altele care prezintă istoria pe înțelesul tuturor. De asemenea, dacă sunteți părinți, vă recomand să le cumpărați copiilor voștri astfel de cărți deoarece sunt pline de poze și prezintă lucrurile pe înțelesul lor.

626

Prima carte despre care voi vorbi este China antică. Unele dintre temele tratate în carte se referă la cine sunt soldații din teracotă, când are loc Festivalul Bărcilor-Dragon, cum pot yin și yang să desăvârșească fericirea deplină sau cum ajută oasele de bivol și de oaie să comunice spiritele morților cu oamenii vii.

615

O altă carte foarte interesantă este Egiptul antic, care ne dezvăluie de ce egiptenii purtau talismane, de ce mamele din Egiptul antic trebuiau să mănânce un șoarec, de ce vechii egipteni purtau pe cap peruci parfumate și ce zeu egiptean avea cap de șacal.

2068

Armata de teracotă prezintă descoperirile unor țărani în anul 1974 care săpau un puț în actualul Xian, și anume niște fragmente din câteva figuri de lut. Acolo au fost îngropați în anul 210 Î. Hr. 8000 de războinici și cai de lut în mărime naturală, meniți să păzească mormântul Primului Împărat.

Sper că v-am convins cu aceste exemple de cărți că istoria poate fi prezentată și într-o formă atractivă, astfel încât copiii (și nu numai) să o studieze cu plăcere.