Muzică

Fiecare are propriile gusturi legate de muzică: mie îmi place rock-ul, poate tu asculți rap sau manele. Asta ține de fiecare în parte și nu ar trebui ca noi să ne impunem gusturile. Dacă mie îmi place o anumită melodie nu înseamnă că trebuie să îți placă și ție neapărat.

Nu îmi place muzica ce se dă la radio, dar nu pot face nimic să schimb asta. Dacă se difuzează înseamnă că sunt oameni cărora le place, deci nu ar trebui să fie problema mea. Cel mai bine pentru mine e să opresc radioul, să dau drumu la youtube și să ascult ce îmi place mie.

Eu nu ascult doar rock; în funcție de stare uneori am chef să ascult și rap… totuși de cele mai multe ori rock-ul e cel care mă liniștește. Mi se pare ciudat cum o melodie hard rock sau uneori chiar black rock mă liniștește… când asta e o muzică foarte agitată.

Anunțuri

Muzică… amintiri

Ți se întâmplă uneori să asculți o melodie pe care n-ai mai ascultat-o demult… și să-ți amintească de alte momente din trecut în care ascultai melodia aia. E unul din cele mai frumoase sentimente pe care le poți simți.

Nu știu câți dintre voi sunt la fel de melancolici ca și mine, dar pe mine așa mă ia uneori câte o melancolie de-aia de mai am un pic și încep să plâng. Și vorba aceea, am doar 18 ani, nu 80. Cred că toți avem astfel de momente uneori.

Dar sunt frumoase, pentru că ne amintesc de momente frumoase (de obicei), sau dacă nu frumoase, momente care ne-au marcat într-un fel sau altul, pentru că altfel nu ni le-am mai aminti.

Pentru mine o astfel de melodie este și aceasta:

Pentru tine?

Unde ne grăbim?!

Tot timpul suntem pe fugă, niciodată nu avem destul timp, tot timpul trebuie să facem ceva.

Diminteața când ne trezim ne îmbrăcăm repede și ne pregătim de mers la școală/servici în fugă, pe drum mergem în pas grăbit și cu fețele triste și adormite ca să nu întârziem. Ieșim de la școală/servici și nu avem timp de o plimbare, ne grăbim să ajungem acasă pentru că mai avem multe de făcut. Seara ne dăm seama că iar n-am făcut nimic remarcabil în ziua ce a trecut, deși ne-am grăbit toată ziua… iar a doua zi o luăm de la început.

Oare când o să ne dăm seama că ne învârtim în cerc? Că defapt suntem tot de unde am plecat? Că graba asta nu duce nicăieri?

Fiecare zi arată exact la fel. Eu m-am plictisit… bănuiesc că și voi. În linii mari ne trezim în fiecare zi la aceeași oră, plecăm și ne întoarcem acasă la aceleași ore, mâncăm la aceleași ore, ne culcăm la aceleași ore, întâlnim aceiași oameni, facem aceleași activități în fiecare zi. Oare când se vor termina toate astea? Dacă nu facem nimic, eu cred că niciodată.

Tot timpul ne grăbim, dar niciodată nu ajungem nicăieri. Uităm să ne mai bucurăm de lucrurile simple, să trăim în prezent. Ne pierdem undeva între trecut și viitor, suntem supărați pe deciziile noastre din trecut și dăm vina pe ele pentru ceea ce suntem azi, dar nu facem nimic și așteptăm ca viitorul să ne schimbe situația.

Ce-ar fi ca mâine dimineață să ne trezim cu o jumătate de oră mai devreme? Să ne facem o cafea sau un ceai și să luăm micul dejun pe care cel mai probabil nu l-am mai luat demult, să ne îmbrăcăm fără grabă, să plecăm cu 10 minute mai repede. Să mergem încet și să privim cum ziua învinge noaptea, să privim mașinile care trec pe drum, să auzim păsărelele care la ora asta matinală deja cântă. Să ne uităm la fețele triste ale oamenilor și să zâmbim, să ne bucurăm că azi nu suntem ca ei, azi nu ne grăbim… și poate, cine știe, îi vom face și pe ei să zâmbească. Eu asta o să fac mâine dimineață… sper că și voi :).

Nu putem să-i schimbăm pe ceilalți, dar ne putem schimba pe noi înșine, iar ceilalți se vor schimba fără să ne dăm seama.

O zi minunată vă doresc!